În slujba cetăţeanului sau paria societăţii?!?

Pînă nu demult înjuram printre dinţi din cauza traficului congestionat în zonele centrale ale oraşului, trafic îngreunat mai ales de autoturismele parcate neregulamentar pe prima banda de circulaţie. Administraţia Publică Locală, împreună cu Serviciul Poliţiei Rutiere (însoţiţi de Poliţia Comunitară) au dispus ridicarea tuturor autovehiculelor staţionate neregulamentar. În primă instanţă, sincer, m-am bucurat. Bucuria nu a ţinut prea mult însă. De fapt a ţinut pînă în momentul în care am văzut o platformă autoutilitară aparţinînd DSP-ului care transporta maşina unui bun prieten. M-am gîndit apoi că fiecare răspunde pentru riscurile pe care şi le asumă. Apoi am constat ca, deşi se eliberaseră benzile de circulaţie, traficul era în continuare greoi în anumite intervale orare. De ce? Deoarece nu se respectă în totalitate timpii semafoarelor si mai toţi trecem pe „galben”, ramînînd apoi blocaţi în intersecţie.

Nu nervii (provocaţi din cauza faptului că aştept la semafor deşi acesta indică verde) sunt problema. Deranjantă a fost situaţia cînd am fost amendat contravenţional deoarece am oprit în loc nepermis; deci nu staţionat, oprit (oprire = de durata mai mica sau egală cu 5 minute). Am aplicat mental aceeaşi teorie: fiecare răspunde şi îşi asumă greşelile. Apoi am fost „deranjat” ca pieton, cînd traiectoria mi-a fost obstrucţionată de un autoturism care era parcat (neregulamentar, evident) pe trotuar. Şoferul respectivului autoturism tocmai îsi efectua manevra de mers înapoi, fără a se asigura. Ei bine, după ce l-am apostrofat că nu foloseşte oglinzile retrovizoare din dotarea maşinii, acesta a coborît întărtat de dojana primită şi cu un comportament agresiv şi atitudine recalcitrantă se chinuia să-mi aplice o lecţie de cultură civică din capitolul „Cum să ocolim maşinile conduse de şoferi neatenţi care circulă pe trotuarul destinat accesului pietonal”. L-am fotografiat alături de maşina sa (nu ca să-mi rămînă în amintire ca profesorul ambulant), iar cîteva ore mai tîrziu mă adresat Organelor de competenţa cărora era incidentul, respectiv Poliţia. După două zile, respectivul şi-a cerut scuze, eu renunţînd la plîngerea depusă. Am sperat ca şoferul neatent să fi înţeles ceva din toată întîmplarea cu pricina, dar departe de el acest lucru. Am constat asta cînd am ieşit împreună pe uşa Poliţiei. Mă rog,… a fost o perioadă în care rolurile jucate în viaţa de zi cu zi au alternat; de la contravenient la parte vătămată si invers. De ce invers?  

Astăzi chiar am oprit în spatele unui TAXI care era staţionat de asemenea pe prima bandă de circulaţie. Am oprit în faţa unei instituţii care avea cîteva locuri de parcare, dar acestea erau ocupate abuziv de către alţi conducători de autovehicule vopsite în galben. Nu am apucat să opresc motorul că a venit un angajat al Poliţiei Comunitare, care fără a se recomanda sau introduce, mi-a ordonat efectiv sa mut maşina pe motiv ca (ATENŢIE) am ocupat locurile taximetriştilor. Nu-mi venea a crede ce auzeam. Am încercat să motivez că nu stau decît două minute, dar acesta era hotărît să nu se lase înduplecat. În momentul următor m-am bucurat că un taxi a plecat eliberînd un loc de parcare. Nu am stat mult timp pe gînduri şi am parcat pe respectivul loc proaspăt eliberat, lăsînd agentul comunitar să-şi continue „poezia”. Sa nu credeţi că sunt lipsit de bun-simţ lăsîndu-l să vorbească singur pe agent; NU, doar am parcat din raţiuni instinctive, sperînd să nu-l ocupe altcineva. Probabil acest lucru l-a înfuriat la culme pe pelticul agent care m-a legitimat ulterior pe motiv că i-am adresat semne obscene. L-am întrebat dacă cunoaşte însemnătatea expresiei respective, iar acesta a adăugat acuzaţiilor şi „jigniri verbale”. În fine i-am dat cartea de identitate, după care am refuzat să-i semnez procesul-verbal pe care l-a scris (surprinzător, nu?), plecînd enervat oarecum că am fost „victimă” a lipsei locurilor de parcare. Am fost nevoit să încalc oarecum legea, bazîndu-mă pe concepţia de turmă şi anume „dacă ăla e parcat neregulamentar, eu de ce nu aş parca la fel?”.

Ei bine, nu asta mă îngrijorează, ci faptul că majoritatea instituţiilor nu oferă locuri de parcare clienţilor (aşa cum se cere în străinătate), Poliţia face exces de zel în astfel de cazuri, cazuri neînsemnate de altfel, în loc să se preocupe de cei care conduc noaptea fără a avea farurile aprinse (doar pentru simplu fapt că exista iluminat public), nu fac nimic pentru a strînge de pe stradă toate acele maşini care te obliga să opreşti aerul condiţionat cînd aştepţi la semafor în spatele lor (din cauza noxelor), sau acele maşini de care ţi-e frică să nu le sară vreo roată cînd treci pe lîngă ele, etc.           

Poliţia…mai ales rutieră…de ce stau cu aparatele radar închise şi le deschid la 300 de m inainte de ieşirea din localitate cînd evident apeşi acceleraţia, de ce stau la pîndă în cele mai penibile locuri??? Aaa…, ştiu: sunt ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI. Multă muu..hîc…multă căldură! Să traiţi (bine)!

Explore posts in the same categories: opinii