Povestea unui IOM
Iom este numele unui personaj fictiv…De ce “IOM”??? Pai nici ION si nici OM, rezultand astfel IOM. Am plecat de la numele de ION pentru ca acesta este cel mai des intilnit nume de pe mapamond, desigur fiind adecvat limbii corespunzatoare fiecarei tari: Ion, Jhon, Jean, Juan, Ivan, Janos, Ionty, etc. Inca nu stiu care e traducerea in chineza, dar nici relavanta nu are.
Iom s-a nascut asa cum se naste de obicei romanul: intr-o familie modesta care in schimb i-a oferit o educatie mai mult decat cum-se-cade. Poate a fost educat sa aiba mai mult bun simt decat merita majoritatea membrilor societatii din zilele noastre. Acesta a fost nevoit sa plece de mic de acasa, de langa parinti si nu pentru a isi descoperi destinul, ci pentru a studia. In mod implicit, departarea de parintii sai era destinul. In conceptia sa, Iom credea ca destinul si-l face omul cu mana lui, dar si cu ajutorul divin. Fiind printre straini, acesta a invatat ca nimenui nu-i pasa de el, cu exceptia parintilor. A fost o lectie dureroasa, dar eficace.
Incet, incet acesta a crescut si mai cu suisuri, mai cu coborisuri, a reusit sa termine o scoala, apoi inca una, ramanand totusi cu ceva restante, dupa care s-a angajat. Nu-si putea incape in piele de fericire cand a luat primul salariu.
Mai apoi a invatat ce inseamna coruptia, mita, jocul de interese, dat fiind faptul ca activa in campul muncii intr-o institutie de stat, scena a politicii. i-a dat de gandit, a stat si a cugetat, dupa care a ales sa nu se alature celor care incalcau Normele morale si civice cu care IOM fusese invatat. Atunci a descoperit pentru a doua oara in viata ca oamenii nu sunt solidari, ci doar prefacuti; solidaritatea este stimulata de obicei motive materiale, financiare, etc. Inca o data i s-a confirmat schimbul pe care el credea ca se bazeaza relatia sociala dintre oameni. Vechiu “troc” mai exista si astazi, numai ca produsele au fost inlocuite de interese.
Apoi Iom a plecat la catana, fiind sigur ca experienta avea sa fie unica si educativa. A avut dreptate doar intr-o singura privinta: unica. Educativa nu a fost. Apoi a vrut sa experimenteze strainatatea. Nu a stat mult timp pe ganduri si a plecat, sperand sa gaseasca acele paradisuri despre care vorbeau toti cei care aveau vreo ruda sau vreo cunostinta. Avea sa fie iar dezamagit de cele ce i se spusesera de catre altii. Cu toate astea, si-a incercat norocul. A stat o vreme, a vazut cum merg lucrurile si si-a dat seama ca indiferent de culoarea pielii sau limba vorbita…oamenii sunt indiferenti; televiziunile dau in fiecare zi acelasi stiri, schimbandu-se personajele sau uneori contextul. si-a mai dat seama ca pentru un trai decent iti trebuie scoala. Iar “scoala vietii” nu era destul.
S-a intors in orasul pe care el il numea “acasa”. Acolo, desi era acasa, se simtea singur. Cu exceptia unui bun prieten cu care se ajutase intotdeauna. Impins de la spate, si-a rezolvat restantele din campul educativ, dupa care a intrat la o facultate care el credea si spera sa il reprezinte. Asta desigur, cu ajutorul femeii de care se indragostise intre timp. Femeie care i-a deschis ochii si i-a aratat ca este doar un drumet pribeag fara casa, fara masa, care e obisnuit sa doarma putin si sa calatoreasca mult. Iom a inteles repede cum stateau lucrurile si s-a hotarat sa schimbe cate ceva.
Mai tarziu s-a apucat sa lucreze cu jumatate de norma pentru a putea lasa educatia pe planul secund, deoarece primul loc era deja ocupat de “Familie”. Un mediu pe care il cam uitase, cu care inca nu s-a adaptat de deplin. Iom, s-a schimbat cat timp a fost plecat, mediile in care s-a dezvoltat il facusera egoist. Dar asta e o alta poveste…schimbarile survenite…..modificarile psihologice, comportamentale, etc sunt alte povesti…sa revenim… Spuenam ca s-a angajat intr-o meserie pe care el o vedea ca pe cea mai reprezentativa pentru el. Facea totul cu pasiune, pana cand intr-o zi nu a putut gestiona timpul asa cum ar fi vrut si a esuat.
I sa acordat o a doua sansa….dar….stia ca nu se mai putea reintegra in respectivul colectiv, nu mai pleca cu aceleasi sanse si a preferat sa mai astepte…cel putin o perioada…pentru ca pana la urma se dezamagise si pe sine….nu numai pe apropiatii sai si pe ceilalti..si va mai astepta ….pana se va mai califica…sau pana va invata ca nu toate lucrurile ies in viata sa cum iti doresti sau cum le planifici. Exista prea multe variabile ca viata sa fie o operatie fixa, sau sa aiba un rezultat previzibil….Si IOM a invatat asta….sper
