O alta intamplare din Romania noastra draga
A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar mai povesti, o tara numita Romania! In aceasta tara, pe langa multe altele, era si un oras, supranumit “Capitala Moldovei”, pe numele sau real, Iasi. In acest minunat orasel isi desfasurau cetatenii viata de zi cu zi: serviciu, familie, copii, taxe, impozite, amenzi si tot tacamul. Intr-o dupa-amiaza, s-a pornit o furtuna si a darmat cateva acoperisuri, a doborat cativa arbori, etc etc.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc….nu, nu! Ceea ce voiam eu sa reiterez este faptul ca intr-o zi imediat dupa furtuna despre care va vorbeam mai devreme….circulam cu masina pe undeva prin zona Spitalului Militar, indreptandu-ma spre str. Sararie. Sensul meu de mers era liber, in schimb, pe contrasens erau foarte multe masini care asteptau culoarea verde a semaforului mai nou instalat la intersectia cu Bld. Carol I.
La un moment dat, traictoria fireasca a directiei mele de mers era intrerupta de o mare creanga cazuta la pamant, cel mai probabil in urma furtunii care a avut loc cu doua zile mai devreme de respectivul moment in care ma aflam. Langa creanga cu pricina care bloca strada, un angajat al Politiei Comunitare, echipat regulamentar cu vesta reflectorizanta si cu cascheta alba….ca cica asa i s-a spul lui ca ii sade bine unui agent …pe strada. Opresc in dreptul lui, inainte de creanga, si il intreb respectuos, de ce nu elibereaza strada de obiectele care nu isi au locul firesc acolo, daca tot sta si o pazeste sa nu o fure nimeni… Agentul, foarte bulversat, imi raspunde cu o alta intrebare: “Dar de ce nu o feresti tu?”. Bineinteles ca in momentul ala am pus avariile la masina, am oprit in mijlocul strazii, am coborat din masina si am ferit “marul discordiei”. In timp ce efectuam toata aceasta activitate l-am mai intrebat inca o data de ce nu a binevoit sa o fereasca? Dumnealui, mi-a raspuns mandru si cu trufie ca “are cine sa o faca“. Cum solidaritatea Politiei este binecunoscuta….nu a intarziat sa apara si colegul agentului, care spre deosebire dfe primul, acesta a vorbit foarte respectuos, intreband ce s-a intamplat. I-m explicat calm, timp in care primul agent m-a intrebat daca mai vreau ceva…si i-am raspuns ca nu mai doresc nimic, atata timp cat nu a fost in stare sa fereasca o creanga din calea celor care ii platesc salariul. I-am urat o zi excelenta in continuare, la care dumnealui a replicat: “Eu nu-ti doresc la fel!”. Desi surpins i-am raspuns aproape instantaneu: “Pai da, caci tu esti nesimtit!”
Am urcat apoi in masina, lasandu-l sa se certe cu ceilalti participanti la trafic care au asisat la intreaga intamplare si care bineinteles au inceput sa-i adreseze tot felul de expresii verbale construite la repezeala, asta deoarece nu au putut tolera atitudinea unui organ de ordine in marea dezordine, comportament care se vrea a fi exemplar.
“Facts are sacred! Comments are free!“
