De 1 decembrie ma simt mai roman
Ce semnificatie are a ceasta zi de 1 decembrie pentru Romania? Am curajul sa cred ca aproape toata lumea stie ca 1 decembrie este “ziua Romaniei”. Dar cum s-a stabilit aceasta zi, de ce, cu ce prilej…nu mai sunt asa de sigur ca sunt tot ata de multi care cunosc aceste amanunte. Cert este ca stim ca pe 1 decembrie, armata defileaza pe strazile marilor orase, etaland tehnica militara – pana in 2005-2006, depasita de mult – pe care unitatile militare ramase o au in dotare. Ziua in sine are o incarcatura emotionala enorma, asta daca ar fi sa vorbim in cazul adultilor de varsta a doua si a treia, in schimb pentru tineri e doar un motiv de bucurie ca nu vor merge la scoala, sau unii la serviciile lor. Voi incerca sa determin ce am simtit eu in cele 23 de zile de 1 decembrie traite. Sincer sa fiu, primele sase sau sapte zile nationale nu mi le prea amintesc sa fi avut vreo semnificatie deosebita pentru mine, cu exceptia ca sarbatoream ziua fratelui meu. Ca sa urmez cursul firesc si cronologic al faptelor, cand eram in scoala, faceam ce fac toti elevii de 1 decembrie: ma bucuram de ziua libera. Prima data in viata mea cand am simtit emotii puternice in ziua de 1 decembrie, a fost in anul 1997, cand am participat la o parada militara la Alba Iulia. A fost un sentiment nou pentru mine, pe care nu il intelegeam prea bine la momentul respectiv. Abia cand am implinit varsta de 20 de ani am inteles ce fel de sentiment m-a incercase cu ani in urma. Eram incorporat in armata pentru satisfacerea stagiului militar. Dupa trei saptamani de la incorporare, in ziua depunerii juramantului fata de patrie, cand imnul national rasuna in boxele care impanzeau unitatea militara, m-a incercat acelasi sentiment ca la Alba Iulia. Nu vreau sa va povestesc o intamplare lacrimogena, dar in momentul in care canta imnul si noi defilam in fata multimii, am inteles ce inseamna patriotismul. In ziua de 1 decembrie 2005 am defilat prin cemtrul orasului Craiova, si desi erau -12 C, trupul imi lua foc, iar ochii imi lacrimau. De ce? Este o intrebare la care nu sunt inca sigur de raspuns, dar momentan cred ca a fost vorba de patriotism. Atunci, in respectivele momente, m-am gandit ca daca doar o simpla defilare prin fata a mii de oameni ma face sa ma simt asa, ma intreb oare cum s-au simtit cei care au luptat pentru independenta, pentru apararea si pentru integritatea tarii. Va las pe domniile voastre sa va imaginati. Astazi, stagiul militar nemaifiind obligatoriu, putini tineri mai sunt cei care pot intelege ce inseamna “patriotism”; un termen, un concept depsre care invatam doar pe bancile scolii. Romania este o tara cu multe probleme, cu oameni necajiti, cu batrani bolnavi si singuri, cu copii orfani si cu orasele pline de caini vagabonzi, dar sa nu uitam ca mai inainte de toate, este o TARA; o tara pentru care niste oameni si-au dat viata, o tara la care toti cei plecati la munca in strainatate, ravnesc, o tara in care atunci cand ne intoarcem din strainatate ne face sa ne simtim acasa. Si poate ziua in care simtim cel mai bine acest lucru este aceasta zi de 1 decembrie. Acum pe final imi amitesc un vers al unor baieti dintr-o trupa demult apusa, care instigau la fel ca si imnul national, dar mai pe intelesul tuturor: “Romania, trezeste-te!”… (Alexandru Penciuc)
